2 minute pot însemna, pentru unii vorbitori, chin în public, în timp ce, pentru alți vorbitori, pot însemna magie în public.
Oare câte lucruri poți spune în 2 minute?
Oare cum poți să te conectezi în 2 minute cu publicul tău?
Oare chiar poți să construiești un mesaj puternic?
Oare crezi că poți să fii memorabil în 2 minute?
Hmm. Grele întrebări pentru un vorbitor în public.
La începutul secolului trecut, Woodrow Wilson a fost întrebat cât timp petrece
pentru pregătirea discursurilor sale, răspunsul său a rămas legendar: „Depinde
de lungimea discursului, dacă este un discurs de 10 minute îmi ia 2 săptămâni
să mă pregătesc; dacă este un discurs de jumătate de oră, îmi ia o săptămână;
dacă pot să vorbesc cât doresc, nu necesită nicio pregătire. Sunt gata acum.”
Ce nu a spus, fostul președinte al Americii este cât necesită pregătirea
unui discurs de 2 minute.
Un asemenea tip de discurs a avut loc în Mai 2015, în cadrul Festivității
de absolvire a Facultății de Litere, Istorie și Teologie, secția Limbi și
Literaturi.
Cum te poți simți în calitate de absolvent, atunci când iei parte la festivitatea de final a facultății? Alături de tine se găsesc colegii cu care ai împărțit câțiva ani de
emoții, se găsesc profesorii care îți vor oferi ultimele sfaturi, se găsesc cei
dragi care vor plânge și vor râde pentru tine.
Rând pe rând vor lua cuvântul: Decanul Facultății, unii dintre profesori,
șeful de promoție și un reprezentant al generațiilor viitoare. Fiecare din ei îți
vor oferi sfaturi, păreri, idei.
Trăiești un moment special, trăiești un moment în care te gândești la
prezent, trăiești un moment în care te gândești la viitor. Într-un asemenea
moment, în niciun caz nu te gândești la moarte.
În cadrul acestei festivități de absolvire, în numele colegilor din anul al
II-lea, a susținut un discurs de 2 minute și Erika Damaris.
M-a impresionat calitatea discursului și, tocmai din acest motiv, m-am
decis să fac o analiză legată de cele 3 elemente componente ale discursului
public: Conținut, Structură, Stil.
Sunt componentele magice ale unui triunghi magic.
Este recomandat să oferim feedbackul și sugestiile de îmbunătățire, ținând
cont de ceea ce face vorbitorul pe scenă, nu de ceea ce este vorbitorul pe
scenă. Am analizat conectarea cu publicul, conținutul precizat, structura, varietatea
vocală, limbajul trupului și modul în care mesajul discursului a avut putere.
Pentru început putem observa că structura a fost liniară, cu introducere,
cuprins și încheiere, foarte frumos așezate în scenă. Ce este de remarcat este
firul logic al discursului. Propozițiile au logică, au relevanță, au
continuitate.
Sunt 288 de cuvinte, din care se identifică următoarele:
1. Scopul discursului
a fost inspirațional cu elemente motivaționale pe alocuri.
2. Structura foarte bine închegată:
Introducere: 42 cuvinte (aproximativ 15%)
„Stimați profesori, iubiți părinți
și dragi absolvenți,
Este o adevărată onoare
pentru mine să primesc în numele colegilor din anul al doilea, cheia
succesului.
Aș vrea ca, în clipele
următoare, vreo două minute mai exact, să vă adresez câteva cuvinte vouă...
absolvenților.”
Pe scurt:
elemente de conectare cu publicul prin apelare la Ethos și puțin la Pathos.
Tranziție antitetică lungă, de la „viața profesională” la „partea
cealaltă”.
„Vi se va vorbi în următoarea
perioadă foarte mult despre latura profesională a vieții voastre
Însă eu vreau să vă spun
câteva cuvinte despre partea cealaltă, care este chiar mai importantă...”
Ideea 1: 64 cuvinte (aproximativ 22%)
Pe scurt:
Dezvăluirea șocului, „Adevărul este că,
într-o zi, veți muri”
Direcționare spre momentul final, spre momentul de viitor, spre momentul
morții. Aici a fost ceva neașteptat pentru public. Este deosebit să urmărești
reacția sălii.
Atunci când, în discursurile noastre, oferim lucruri neașteptate, vom
câștiga instant atenția publicului nostru. Așa cum noi avem nevoie de diversitate
și de suspans, la fel și auditoriul nostru are nevoie de aceste lucruri.
Tranziție scurtă: „de
aceea”
Utilitatea acestui element este deosebită în liniaritatea discursului. Prin
folosirea lui „de aceea” facem atentă
partea rațională a creierului celui care ne ascultă. Motivul este simplu.
Mintea noastră funcționează în tipare și în procese. Ea nu doar că face
legături, în permanență, ci are nevoie de structuri și deducții logice. Are
același efect ca „pentru că” sau „tocmai din acest motiv”.
Ideea 2: 62 cuvinte (aproximativ 22%), care
premerg din ideea anterioară.
Pe scurt:
îndemnuri antitetice pentru viitor. Folosirea antitezelor în această secțiune a
oferit un beneficiu a ceea ce înseamnă receptivitate, conectare, atenție.
Antiteza este unul din elementele de impact pe care retorica veche le-a oferit
vorbirii moderne. Omul va fi atent la
contraste, fie că este vorba de contraste vizuale, contraste kinestezice sau
contraste auditive.
Tranziție scurtă: „și
dacă”
În utilitatea discursului public joacă un rol apropiat de cel pe care îl
are: „de aceea”. Scopul este de
introducere a unei idei noi, o idee cauzală, pe care o vedem expusă în cele ce
urmează.
Ideea 3: 45 cuvinte (aproximativ 15%).
Pe scurt:
ridicarea după eșec prin îndemn. Ceea ce a reușit vorbitorul să realizeze în
această frază, este un efect de carusel emoțional. Acest efect este dat de
antiteza: „Și dacă
într-o zi veți eșua, și acest lucru se va întâmpla. Fiți motivați să vă
ridicați și să mergeți mai departe.”
Un lucru în schimb de care este important să ținem cont: atunci când vorbim
despre lucruri foarte dificil de digerat de publicul nostru precum eșecul, este
recomandat să nu le întărim precizând că „acest
lucru se va întâmpla”. În această situație este necesar să folosim probabilitatea
lui „poate”. Astfel, nu conferim
cuvintelor noastre un atât de pronunțat efect negativ. „Și dacă într-o zi veți eșua, poate
se va întâmpla.”
În finalul ideii se direcționează atenția spre ajutorul Divin. Aici iarăși
a fost un moment de surprindere din partea publicului. Dacă te gândești puțin,
să abordezi ideea morții, precum și ideea sprijinului primit de la Dumnezeu
într-un discurs de absolvire (de doar 2 minute) poate părea incredibil. Ei
bine, iată că se poate. Și se poate să iasă chiar foarte bine.
Tranziție scurtă: „și
dacă”.
Repetiția este un element puternic de retorică în discursurile publice. Voi
reveni la acest element peste câteva rânduri (vezi anafora).
Încheierea: 41 cuvinte (aproximativ 15%)
„Și dacă Îl puneți pe El pe primul
loc în tot ceea ce veți face, nimeni și nimic nu Îl va opri să Își
îndeplinească planul Lui cu privire la viața voastră.”
Pe scurt: încheiere profetică antitetică. Modul în care a
ales să încheie este diferit de modurile pe care le vedem la diverși vorbitori.
În acest moment putea să ofere un îndemn la acțiune, doar îndemnuri am văzut
din plin la ideea 2. Putea să încheie chiar și cu cu un citat, astfel aducea Ethosul împrumutat în finalul
discursului. Putea să încheie repunctând idei din discurs. Ei bine, Erika a
ales să facă altceva. A ales să apeleze la Ethos, să continue firul logic și
chiar să concluzioneze ideea anterioară.
3. Managementul
emoțiilor: vorbitorul a prezentat stăpânire de sine și încredere, încă de
la primele cuvinte. Acest lucruri s-au observat din respirație, din zâmbet, din
mișcările calme.
4. Conectarea cu publicul: A reușit să se conecteze foarte puternic
cu publicul, încă de la primele cuvinte: „Stimați profesori,” – a adus respect profesorilor, a specificat că
este vorba despre „iubiți părinți” și
de „dragi absolvenți”. Cum ar fi fost
dacă ar fi început astfel: „stimați
profesori, părinți și absolvenți”. Pare destul de fadă această introducere,
nu-i așa? Sau cum ar fi fost să înceapă doar cu „dragi absolvenți”. Ei bine nu
s-a întâmplat astfel, ea folosind adjective pentru conectarea cu tot publicul său.
Apoi a apelat la Ethos: „este o
adevărată onoare pentru mine să primesc în numele colegilor din anul al doilea,
cheia succesului.” Putea spune că
este „o adevărată bucurie”. În schimb
a ales varianta optimă. Prin apelarea la Ethos, facem apel la Valori și la
Principii umane. În acest mod ne conectăm prin ideologie și esență umană.
Și totuși, cel mai puternic mod în care s-a conectat a fost momentul în
care a precizat că „într-o zi, veți muri”.
Cu toții știm că există viață și moarte. Acest subiect ne face atenți și ne
conectează, deoarece apelează la un subiect comun. Și, chiar mai mult decât
atât, ne surprinde să îl auzim într-un discurs de ceremonie. Puteți observa și
reacția sălii după aceste cuvinte. Practic efectul a ținut până la final.
5. Persona vorbitorului: Profetul (direcționare spre viitor) și pe alocuri Maternul (căldura maternă).
Pentru a vedea ce înseamnă persona Profetului,
putem să analizăm discursul „I have a
dream” al lui Martin Luther King, sau chiar finalul discursului lui Socrate
din „Apărarea lui Socrate” scrisă de
Platon.
În asemenea evenimente, precum Ceremoniile de absolvire, persona Profetului
este de bun augur. Vorbitorii care adoptă un asemenea persona în conținut, în
stil și în energie, pot rămâne memorabili în mintea publicului.
6. Varietatea vocală: analizând cuvintele folosite în discurs,
poți vedea că pe alocuri se găsesc propoziții lungi. Ei bine, vorbitorul a
reușit să le despartă în propoziții scurte, folosind pauze scurte bine
punctate. Astfel a scos în evidență exact părțile dorite din fraze și din
propoziții.
Pronunția cuvintelor a fost corespunzătoare, cuvintele fiind bine
articulate și ușor de reținut. În plus, „a închis” cuvintele. Acest lucru
înseamnă că poți auzi articularea corectă a cuvintelor. De foarte multe ori
auzi variante incorecte precum: „anu”, în loc de „anul”. În acest discurs
dicția a fost o resursă forte pentru vorbitor.
Ce ar fi putut face diferit: să introducă pauze dramatice în momentele
importante ale discursului. (vezi
sugestiile de îmbunătățire)
7. Limbajul trupului: Acesta este tipul de discurs în care ești nevoit
să folosești pupitrul. În asemenea momente se observă gestica, mimica,
contactul vizual. Ce pot spune este că limbajul trupului a fost în nota
discursului și a prestației: prielnică.
Gestica a fost corespunzătoare, mișcări lente, calme, fără grabă, a menținut contactul
vizual cu toți cei din sală și a zâmbit în permanență.
8. Elementele de retorică folosite:
Tricolonul: „Stimați profesori, iubiți părinți și dragi absolvenți”.
Prin acest început, a reușit să se conecteze încă din primele cuvinte cu
publicul său. Mai mult decât atât, a poziționat la început profesorii, drept
urmare a început prin ethos, folosind respectul pe care îl aduci celor care te
educă. De altfel, observăm și un crescendo în grupul de trei. Folosirea lui
„și” este foarte bine aleasă. Prin interemdiul conjuncției a reușit să scoată
în evidență acea parte din public numeroasă: „absolvenții”.
Anafora: „Fiți”
de patru ori în seria de îndemnuri antitetice, „Fiți eroi(...)”, „Fiți
soluții (...)”, „oamenii puternici nu doboară, oamenii puternici îi înalță pe alții”, „Fiți motivați”, „Și dacă”,
„ce veți lăsa ... ce veți lua”.
Anafora este elementul de retorică în care un cuvânt, sau un grup de cuvinte
este repetat la începutul propozițiilor din același paragraf. Folosind
repetiții în discurs rămânem în mintea publicului nostru. Anafora a fost al
doilea cel mai folosit element de retorică.
Antiteza: „Ce
veți lua cu voi, atunci, va fi caracterul pe care l-ați dobândit de-a lungul
vieții și ce veți lăsa în urmă va fi iubirea cu care îi iubiți pe cei din jurul
vostru.” „Fiți eroi, nu victime!”
„Fiți soluții, nu probleme!”, „Fiți mai degrabă cei care zâmbesc primii și
nu cei care uită să zâmbească.” „oamenii
puternici nu doboară, oamenii puternici îi înalță pe alții.” „planul Lui cu privire la viața voastră.”
Sunt un număr de 6 antiteze inserate într-un discurs de 2 minute. Uneori, se
poate întâmpla ca elementele de retorică folosite în exces să dăuneze
discursului. Ei bine, în acest discurs, retorica a dat putere
mesajului. Dacă anafora este al doilea cel mai folosit element de retorică,
antiteza este primul.
Metafora: „ridicați
pe cei din jurul vostru”, „oamenii
puternici îi înalță pe alții” – două metafore puternice despre ajutorul
oferit celor de lângă noi. „Fiți eroi, nu
victime!”, „Fiți soluții, nu probleme!”
și toată partea metaforică legată de „planul
lui Dumnezeu”. Folosirea metaforei ne ajută să ne adresăm părții
inconștiente a creierului celui care ne ascultă. Astfel auditoriul nostru își
imaginează toate acele lucruri și le dă sens prin imagini vizuale.
9. Gramatica: Nu pot
să nu scot în evidență gramatica
folosită în discurs.
Folosirea corectă a „ca și”-ului în „să
devină ca și ei”. Forma corectă
a lui „ca și” este în următoarele variante: în sensul de „la fel ca” și în expresiile „ca și când” sau „ca și cum”. În
acest discurs vedem formularea sensul de „la fel ca”.
Folosirea corectă a lui „pe care”, la forma sa de acuzativ: „funcțiile înalte, pe care (...) le veți avea.” și în „caracterul, pe care l-ați
dobândit”.
Am făcut abstracție de cele două superlative folosite în finalul
discursului: „mai măreț” și „cel mai grandios”. Am cosiderat că au fost
intenționat introduse în forma respectivă. Chiar în asemenea mod, au avut
efectul de a scoate în evidență așteptările normale ale publicului.
10. Sugestii
de îmbunătățire
10.1. Elemente
de conținut:
- Folosirea lui „aș vrea” din „Aș vrea ca, în clipele următoare, vreo două minute mai exact, să mă adresez vouă, absolvenților”. Această formulare nu ne ajută în comunicarea publică, deoarece denotă politețe exagerată. Suntem în fața auditoriului, drept urmare este indicat să spunem direct. O variantă prielnică ar fi fost: „În următoarele 2 minute mă voi adresa vouă, absolvenților”
- Înlocuirea noțiunii de „eșec”: atunci când adresăm publicului cuvinte precum „eșec”, „eșuare”, „ratare”, „dezamăgire”, putem să avem un efect contrar decât cel dorit, mai ales dacă vorbim despre viitorul auditoriului nostru. De aceea, de bun augur ar fi fost introducerea noțiunii de „greu”: „Și dacă într-o zi vă va fi greu”.
- Eliminarea lui „acest lucru se va întâmpla” din „Și dacă într-o zi veți eșua, și acest lucru se va întâmpla”. Folosirea termenilor astfel aranjați direcționează atenția publicului spre siguranța eșecului. Nu este cel mai indicat să întărim lucrurile negative, într-un discurs atât de frumos, mai ales atunci când vorbim despre viitor.
- Înlocuirea expresiei „genul de oameni” din „Fiți genul de oameni” cu articolul hotărât al cuvântului „oameni”. În asemenea mod, antiteza va fi mult mai puternică, și șansa de memorabilitate mult mai mare. Ar deveni, astfel: „Fiți oamenii”.
- Înlocuirea lui „Și dacă” cu „Și când” în „Și dacă Îl puneți pe El pe primul loc” Folosirea lui „când” dă mai multă putere paragrafului, deoarece aduce cu sine siguranță, aduce cu sine finalitate și certitudine. Este adevărat că se observă repetiția lui „dacă”. Ideal este să ne alegem cuvintele care să ne ajute cât mai mult în susținerea mesajului.
- Rearanjarea antitezelor folosite: „Fiți eroi, nu victime!” „Fiți soluții, nu probleme!”, „Fiți mai degrabă cei care zâmbesc primii și nu cei care uită să zâmbească.”. Acest tip de antiteză este de tipul ABBA. Atunci când introducem antiteze în discursurile noastre, este recomandat să punem partea pozitivă la final.
Ca un exemplu: JFK, în 1961, la discursul inaugural, a oferit o antiteză
memorabilă: „ask not what the country can
do for you, ask what you can do for your country” („nu te întreba ce poate face țara pentru tine, întreabă-te ce poți face
tu pentru țara ta”).
Ținând cont de acest aspect, iată cum s-ar putea modifica textul: „Nu fiți
victime, fiți eroi! Nu fiți probleme, fiți soluții! Nu fiți cei care uită să
zâmbească, fiți cei care zâmbesc primii!”
De altfel imediat putem observa antiteza folosită: „oamenii puternici nu doboară, oamenii puternici îi înalță pe alții”
10.2. Pauza dramatică:
Având în vedere că este vorba despre un discurs ceremonios, pauza dramatică ar fi avut un efect foarte puternic. Pauzele dramatice au rolul de a conferi gravitate discursului. Prin intermediul lor, scoatem în evidență cuvintele sau părțile dorite.
Voi oferi două exemple de locuri unde pauza dramatică ar fi avut efect maxim:
1. „Adevărul este că, într-o zi, (pauză dramatică) veți muri (pauză dramatică)
2. „Și dacă Îl puneți pe El (pauză dramatică) pe primul loc...”
10.3. Formularea
mesajului la final:
Mesajul este ideea care vrei să rămână cu publicul tău, ore, chiar zile
după ce ai vorbit. Din acest motiv, ajută foarte mult să inserăm mesajul în
discurs ca un lait motiv.
Un astfel de exemplu îl putem vedea la Steve Jobs în discursul susținut la
Stanford. La final a prezentat mesajul său: „Stay hungry. Stay foolish” („rămâneți
flămânzi, rămâneți naivi”).
Pentru a rămâne memorabili putem formula mesajul nostru sub formă de
slogan. Un asemenea slogan este indicat și recomandat, în egală măsură, să
conțină idei din discurs.
Sloganul putea fi introdus chiar la ultimele cuvinte:
„Vă doresc mult succes, și în permanență să țineți minte: Fiți eroi! Fiți motivați! Fiți în credință!
Dumnezeu să vă binecuvânteze”. Sunt 3 îndemnuri scurte, cu forma de imperativ
a verbului, care repunctează esența ideilor principale ale discursului.
10.4. Părăsirea spațiului de
vorbit imediat după încheiere:
După finalizarea discursului, sala a oferit un ropot de aplauze, doar că vorbitorul
a părăsit imediat spațiul de vorbit, grăbindu-se să revină la locul său. În
acele momente este recomandat să te oprești din orice mișcare și să aștepți.
Făcând acest gest arătăm respect publicului nostru. De altfel putem să ne
plimbăm ușor, lent privirea prin sală și să transmitem din ochi mulțumiri. Se
poate întâmpla un efect miraculos: Auditoriul să se ridice în picioare și să
continue să aplaude.
Am stat de vorbă zilele trecute cu Erika, în legătură cu timpul investit în pregătirea discursului său. Răspunsul a fost surprinzător: „4-5 ore, cu o zi înainte de festivitate”.
Da, repet: 4-5 ore cu o zi înainte de festivitate. Având în vedere că este
vorba de un discurs de 2 minute, 4-5 ore poate părea puțin.
Factorii, care influențează pregătirea oricărui discurs, pot fi inclusiv cultura
generală, timpul, pe care vorbitorul, îl alocă reflectării asupra discursului,
precum și inspirația de moment. În acest caz, am asistat la o situație fericită în care inspirația și cultura generală au pus umărul pentru un discurs de calitate.
Ulterior am întrebat-o de câte ori l-a repetat. Răspunsul ei a fost: „de minim
5 ori”. Acest lucru m-a bucurat, deoarece unul din lucrurile pe care orice
trainer / instructor / consultant de public speaking îl va preciza este
repetarea disursului înainte de susținere.
Puteți urmări mai jos discursul respectiv.
Pe final, ținând cont de discursul analizat mai sus, iată câteva răspunsuri evidente
la întrebările din începutul articolului:
Oare câte lucruri poți spune
în 2 minute? Foarte
multe.
Oare cum poți să te conectezi în 2 minute cu publicul tău? Prin Ethos, prin
surprindere și șoc, prin îndemnuri.
Oare chiar poți să construiești
un mesaj puternic? Da
poți!
Oare crezi că poți să fii
memorabil în 2 minute? Da
poți!
Cu drag,
Răzvan Curcubătă (Vorbitorul în Public)
PS1: Ți-a plăcut articolul? Poți da like și share.
PS2: Dacă dorești analiza unui discurs pe care l-ai susținut, poți să mă
contactezi prin mesaj pe pagina Vorbitorul în Public.