Ieri 13 martie 2013, a avut loc Concursul Local de Discursuri din cadrul Timisoara Toastmasters.
Concurenti multi, agitatie si forfota din plin, slide-uri pregatite cat mai profesional posibil, public primitor si cald, dornic sa-i asculte pe cei care-si sustineau discursurile.
Sala insasi a fost un deliciu pentru vorbitori, deoarece acustica si confortul pe care l-a oferit a adus un plus de valoare evenimentului in sine. Eu unul m-am simtit foarte bine fiind parte si din public si din competitori, deoarece am simtit o atmosfera calda, plina de dragoste si interes pentru acest domeniu. Ma bucura enorm faptul ca un event marca Timisoara Toastmasters atrage atat de mult.
Si incep probele. In fata a peste 80 de privitori, precum lui Florin Piersic ii place sa spuna, se desfasoara prima etapa a concursului: Discursurile Improvizate. Culmea, cine este primul? Ati ghicit. Subsemnatul. Si ma indrept spre Table Topics Masterul serii si astept sa primesc subiectul. Pentru 2 minute trebuie sa vorbesc despre cum arata vecinul meu perfect in conceptia mea.
Hmm... dar eu chiar sunt in situatia respectiva... pare simplu, ma asteptam la ceva mai greoi. :) Ma gandesc cateva secunde, si incep... Vai! dar semaforul arata deja galben si eu de-abia ce m-am incalzit. Wow trebuie sa inchei si trebuie sa inchei cat mai repede posibil. Reusesc sa fac acest lucru, nestiind daca am terminat proba pe galben sau pe rosu, ceea ce aduce automat descalificarea mea. Uimitor cum trece timpul atunci cand esti implicat intr-o competitie, fiecare concurent mentionand acest aspect in momentul in care se intorcea la locurile sale.
Sectiunea de evaluari. Toti il vom asculta pe Ciprian tinanand un discurs foarte interesant despre relatii in vremurile contemporane si apoi trebuie sa il evaluam. Frumos discurs, Ciprian chiar a reusit o prestatie foarte foarte buna. Dupa terminarea discursului, toti concurentii sunt poftiti afara din sala si timp de 5 minute isi pregatesc evaluarea. Apoi, unul cate unul prezinta ceea ce a observat.
Si iata ca vine si randul meu. Si, usor, ma indrept spre scena. Calin, chair-ul competitiei imi face prezentarea si, iata, ca incep. Fiind la prima experienta de acest tip, habar nu am avut ca exista posibilitatea sa nu ma incadrez in timp. Mi-am pregatit un plan destul de sistematizat insa, precum in runda precedenta, nici nu am observat ca timpul a trecut atat de repede. Si cand ma gandesc ca am prezentat doar lucrurile negative, lasand pentru final pe cele pozitive, de fapt neavand timp pentru cele pozitive. Hmm, oare ce parere si-a facut juriul despre acest lucru? Se pare ca voi vedea la sfarsitul concursului.
Si... in sfarsit... momentul pe care l-am asteptat de foarte mult timp, inca de cand a fost anuntat concursul: sectiunea de discursuri pregatite. Acum incep cu adevarat sa apara emotiile, la unii participanti emotii de entuziasm, la altii emotii distructive, fiecare cu alte ganduri si alte simtiri in interior. Iarasi concurentii sunt poftiti afara din sala si iarasi asteapta sa intre unul cate unul sa incante publicul.
Cred ca am mai spus acest lucru o data in acest articol, iata ca vine si randul meu. Sunt entuziasmat, astept acest moment de cateva saptamani. Am pregatit acest discurs cat am putut de bine fiind atent la fiecare detaliu. Singura situatie cu care m-am confruntat a fost felul in care va fi inteles, deoarece am pregatit un discurs mai diferit decat ceea ce am facut in mod normal, un discurs foarte profund, planuit sa ramana alaturi de fiecare particica a audientei, planuit sa trezeasca starea de iubire in constiinta nationala. Fiecarui cuvant, fiecarui slide i-am adaugat parte din mine si parte din sufletul meu am atasat intregii prezentari.
Imi aduc aminte de faptul ca am iubit fiecare moment in care am putut sa il repet si astfel indragostindu-ma mai mult si mai mult de el. Simteam ca discursul face parte din mine, si ca eu fac parte din el. Cel mai mult m-a bucurat felul in care ochii celor din sala se bucurau de ceea ce eu le spuneam. Aceste momente te fac sa mergi mai departe ca si vorbitor, ca si formator sau ca si trainer, caci cel mai important feedback, si sa nu uiti asta niciodata, draga cititorule, este cel pe care il primesti de la public, in timpul prezentarii tale si dupa.
Nu doresc sa vorbesc despre momentul premierii, deoarece in viata toate lucrurile se intampla asa cum trebuie sa se intample, cand trebuie sa se intample si cu cine trebuie sa se intample. Insa doresc sa atrag atentia asupra unui aspect foarte important.
Acest blog se adreseaza celor care cauta raspunsuri in acest domeniu al vorbitului in public, insa anumite articole pot aduce solutii si in alte domenii. Ei bine, atunci cand mergi la un concurs de discursuri publice in calitate de participant, este foarte important sa intelegi un lucru: niciodata scopul tau sa nu fie doar de a castiga acel concurs, singurul lucru la care sa te gandesti sa fie acesta: Publicul. Discursul tau sa fie astfel conceput incat sa-i placa lui, publicului, celei mai importante entitati din viata ta de vorbitor, deoarece tu pentru el vorbesti, nu ca sa castigi premii. Publicul este cel care iti ofera singura si cea mai importanta nota si evaluare, de la el primesti cel mai bun feedback.
Si astfel imagineaza-ti acum, acest lucru: o balanta, care va contine pe talerul stang cei 84 de oameni care sunt in fata ta si carora le vorbesti, iar pe cel drept se gasesc 6 persoane, care reprezinta juriul. Care taler crezi ca se va inclina? Care taler crezi ca are mai multa greutate? Ei bine, este foarte important sa intelegi asta. La fel cum si discursul tau, cand il pregatesti, tot la audienta iti este primul gand, acelasi lucru este valabil si aici. Tot publicul iti da feedbackul suprem, el este cel care te ridica si te ajuta. Pe el trebuie sa il indragesti si sa il iubesti, caci lor te adresezi nu juriului.
Iti multumesc ca ai citit pana la final,
cu stima,
Răzvan Curcubătă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu