joi, 14 martie 2013

Discurs de Concurs

Ieri 13 martie 2013,  a avut loc Concursul Local de Discursuri din cadrul Timisoara Toastmasters.
Concurenti multi, agitatie si forfota din plin, slide-uri pregatite cat mai profesional posibil, public primitor si cald, dornic sa-i asculte pe cei care-si sustineau discursurile. 

Sala insasi a fost un deliciu pentru vorbitori, deoarece acustica si confortul pe care l-a oferit a adus un plus de valoare evenimentului in sine. Eu unul m-am simtit foarte bine fiind parte si din public si din competitori, deoarece am simtit o atmosfera calda, plina de dragoste si interes pentru acest domeniu. Ma bucura enorm faptul ca un event marca Timisoara Toastmasters atrage atat de mult. 

Si incep probele. In fata a peste 80 de privitori, precum lui Florin Piersic ii place sa spuna, se desfasoara prima etapa a concursului: Discursurile Improvizate. Culmea, cine este primul? Ati ghicit. Subsemnatul. Si ma indrept spre Table Topics Masterul serii si astept sa primesc subiectul. Pentru 2 minute trebuie sa vorbesc despre cum arata vecinul meu perfect in conceptia mea.

Hmm... dar eu chiar sunt in situatia respectiva... pare simplu, ma asteptam la ceva mai greoi. :) Ma gandesc cateva secunde, si incep... Vai! dar semaforul arata deja galben si eu de-abia ce m-am incalzit. Wow trebuie sa inchei si trebuie sa inchei cat mai repede posibil. Reusesc sa fac acest lucru, nestiind daca am terminat proba pe galben sau pe rosu, ceea ce aduce automat descalificarea mea. Uimitor cum trece timpul atunci cand esti implicat intr-o competitie, fiecare concurent mentionand acest aspect in momentul in care se intorcea la locurile sale.

Sectiunea de evaluari. Toti il vom asculta pe Ciprian tinanand un discurs foarte interesant despre relatii in vremurile contemporane si apoi trebuie sa il evaluam. Frumos discurs, Ciprian chiar a reusit o prestatie foarte foarte buna. Dupa terminarea discursului, toti concurentii sunt poftiti afara din sala si timp de 5 minute isi pregatesc evaluarea. Apoi, unul cate unul prezinta ceea ce a observat. 

Si iata ca vine si randul meu. Si, usor, ma indrept spre scena. Calin, chair-ul competitiei imi face prezentarea si, iata, ca incep. Fiind la prima experienta de acest tip, habar nu am avut ca exista posibilitatea sa nu ma incadrez in timp. Mi-am pregatit un plan destul de sistematizat insa, precum in runda precedenta, nici nu am observat ca timpul a trecut atat de repede. Si cand ma gandesc ca am prezentat doar lucrurile negative, lasand pentru final pe cele pozitive, de fapt neavand timp pentru cele pozitive. Hmm, oare ce parere si-a facut juriul despre acest lucru? Se pare ca voi vedea la sfarsitul concursului.

Si... in sfarsit... momentul pe care l-am asteptat de foarte mult timp, inca de cand a fost anuntat concursul: sectiunea de discursuri pregatite. Acum incep cu adevarat sa apara emotiile, la unii participanti emotii de entuziasm, la altii emotii distructive, fiecare cu alte ganduri si alte simtiri in interior. Iarasi concurentii sunt poftiti afara din sala si iarasi asteapta sa intre unul cate unul sa incante publicul. 

Cred ca am mai spus acest lucru o data in acest articol, iata ca vine si randul meu. Sunt entuziasmat, astept acest moment de cateva saptamani. Am pregatit acest discurs cat am putut de bine fiind atent la fiecare detaliu. Singura situatie cu care m-am confruntat a fost felul in care va fi inteles, deoarece am pregatit un discurs mai diferit decat ceea ce am facut in mod normal, un discurs foarte profund, planuit sa ramana alaturi de fiecare particica a audientei, planuit sa trezeasca starea de iubire in constiinta nationala. Fiecarui cuvant, fiecarui slide i-am adaugat parte din mine si parte din sufletul meu am atasat intregii prezentari. 

Imi aduc aminte de faptul ca am iubit fiecare moment in care am putut sa il repet si astfel indragostindu-ma mai mult si mai mult de el. Simteam ca discursul face parte din mine, si ca eu fac parte din el. Cel mai mult m-a bucurat felul in care ochii celor din sala se bucurau de ceea ce eu le spuneam. Aceste momente te fac sa mergi mai departe ca si vorbitor, ca si formator sau ca si trainer, caci cel mai important feedback, si sa nu uiti asta niciodata, draga cititorule, este cel pe care il primesti de la public, in timpul prezentarii tale si dupa.

Nu doresc sa vorbesc despre momentul premierii, deoarece in viata toate lucrurile se intampla asa cum trebuie sa se intample, cand trebuie sa se intample si cu cine trebuie sa se intample. Insa doresc sa atrag atentia asupra unui aspect foarte important.

Acest blog se adreseaza celor care cauta raspunsuri in acest domeniu al vorbitului in public, insa anumite articole pot aduce solutii si in alte domenii. Ei bine, atunci cand mergi la un concurs de discursuri publice in calitate de participant, este foarte important sa intelegi un lucru: niciodata scopul tau sa nu fie doar de a castiga acel concurs, singurul lucru la care sa te gandesti sa fie acesta: Publicul. Discursul tau sa fie astfel conceput incat sa-i placa lui, publicului, celei mai importante entitati din viata ta de vorbitor, deoarece tu pentru el vorbesti, nu ca sa castigi premii. Publicul este cel care iti ofera singura si cea mai importanta nota si evaluare, de la el primesti cel mai bun feedback.

Si astfel imagineaza-ti acum, acest lucru: o balanta, care va contine pe talerul stang cei 84 de oameni care sunt in fata ta si carora le vorbesti, iar pe cel drept se gasesc 6 persoane, care reprezinta juriul. Care taler crezi ca se va inclina? Care taler crezi ca are mai multa greutate? Ei bine, este foarte important sa intelegi asta. La fel cum si discursul tau, cand il pregatesti, tot la audienta iti este primul gand, acelasi lucru este valabil si aici. Tot publicul iti da feedbackul suprem, el este cel care te ridica si te ajuta. Pe el trebuie sa il indragesti si sa il iubesti, caci lor te adresezi nu juriului.

Iti multumesc ca ai citit pana la final,

cu stima, 
Răzvan Curcubătă 

duminică, 10 februarie 2013

Vibratie si emotie interioara

Intr-un articol precedent, dezbateam un subiect foarte important pentru vorbitorii in public, legat de emotiile prin care trecem atunci cand ne manifestam in fata unui public. Am prezentat cateva tehnici simple, insa foarte eficiente prin care putem sa fim stapanii emotiilor noastre. Insa acest subiect este departe de a se fi incheiat, mai sunt foarte multe perspective despre care vom mai discuta pe parcursul acestui blog. 

Si astfel, te rog sa vizualizezi urmatorul moment: O sala plina cu 500 de oameni. Pe scena vorbeste un antreprenor de succes despre Puterea Intentiei. Toti cei din public sunt electrizati, fiecare cuvant capata alte conotatii, atunci cand un mic Donald Trump de Romania descrie atatea exemple pline de invataturi. Usor, speakerul se apropie de final si sala incepe sa aplaude. Urmatorul vorbitor vei fi tu. Stii acest lucru, deoarece organizatorii te-au introdus mai repede in eveniment. Astepti in primul rand din fata scenei, ca antevorbitorul tau sa-si incheie prezentarea. 

La ce te vei gandi, stiind ca vei vorbi in fata a 500 de oameni, de fapt 512, dar cine-i mai numara? In ce stare interioara te vei gasi? Cate emotii isi vor face aparitia? Si ... iata ca se incheie discursul si sala aplauda pentru cateva momente bune acea prestatie de exceptie. Prezentatorul isi face aparitia pe scena si prezinta urmatorul moment. Tu urmezi!!! Si ... te invita "in aplauzele publicului" pe scena sa vorbesti timp de 15 minute. Te ridici. Simti o usoara stare de neliniste, care, cu fiecare pas, devine mai apasatoare. Incerci sa iti aduci aminte ce trebuia sa spui la inceput, insa in minte sunt doar franturi. 

Si ajungi la treptele care duc pe scena, le numeri, sunt 4, picioarele ti-au devenit atat de grele, mainile transpirate, de fapt atat de transpirate, incat ai impresia ca ai facut un dus imbracat. Si, in cele din urma, dupa cele mai lungi clipe din viata ta, descoperi ca esti in fata audientei si ca ai microfonul in mana. Privesti pentru cateva clipe intreaga sala si atunci simti din nou acel "ceva" de care credeai ca ai scapat de mult, insa de fiecare data revine, mai puternic si mai plin de urmari

Acel "ceva" poarta numele de "Frica". Da, in acele momente simti frica, frica de a vorbi in public, si cel mai bun lucru pe care poti sa il faci este sa inghiti in sec si sa speri ca nu va dura mult acest tremur al vocii. Astfel, iata cum te lasi condus de intamplare si cum lasi emotiile sa preia controlul asupra prestatiei tare interioare si asupra manifestarii tale in fata unui public dornic de informatie.

Oare te-as uimi daca ti-as spune ca ceea ce simti in acele momente nu are nicio legatura cu frica de a vorbi in public? Oare chiar ai fi suprins, cand iti voi spune ca starea prin care treci nu are legatura nici macar cu interiorul tau? Ciudat nu-i asa? Insa este adevarul pur. 

Si astfel, chiar daca te gasesti in fata a 500, sau chiar 5000 de oameni ori in audienta se gasesc doar 12 persoane, este absolut acelasi lucru. Caci in acele momente tu simti totul din punct de vedere vibrational, la nivelul sufletului tau plin de simtire. Ca sa fiu mai explicit, atunci cand te afli in fata unui numar de oameni intra in actiune inteligenta emotionala si empatia. Asa ca bucura-te ca treci prin acea tensiune, deoarece datorita acelor stari vibrationale, sala a stabilit deja conexiunea cu tine, tie ramanandu-ti ceva foarte simplu de facut. Acel lucru simplu este sa te racordezi si pe tine la starea de vibratie a salii. Simplu, nu?

Si astfel, ce se intampla de fapt? Care este procesul de manifestare a undelor vibrationale? 

Orice om creaza un camp electromagnetic in jurul sau, ceea ce in credintele oriental ezoterice, mai poarta numele de aura. Interesant asupra acestui aspect de urmarit este faptul ca aura umana ne influenteaza, fie ca vrem fie ca nu vrem, singurul lucru pe care il putem face este sa ne pastram o vibratie ridicata, pentru a nu fi influentati in sens negativ. Cand in acelasi spatiu, sunt mai multi oameni, automat, mai multe campuri electromagnetice vor aparea, cu cat sunt mai multe, cu atat va fi acel camp mai puternic si mai intens. Mergand mai departe pe firul procesului vibrational, o alta particularitate este important a o prezenta. Acea parte a procesului ne este precizata de atentia si puterea de concentrare

Cu cat mai multi oameni vor fi mai atenti la ceea ce se intampla pe scena, cu atat mai intens va fi campul electromagnetic creat. Si am ajuns in punctul in care acel camp de emotii si de stari se manifesta. Ei bine, intrebarea cea mai importanta este: Unde este punctul de maxima intensitate a multitudinii de vibratii dintr-o sala? Da, ai ghicit, pe scena, acolo unde se afla vorbitorul. Dar de ce? De ce acolo si nu altundeva? Pentru a raspunde la aceste intrebari, voi face o comparatie. 

Imagineaza-ti ca arunci pietricele in apa unui lac. In momentul contactului cu apa, se creaza unde pe suprafata lacului, unde care la un moment dat se vor impreuna, creand astfel un val mai mare. Acel val este valul energetic pe care vorbitorii il simt de fapt. Asa ca este perfect normal sa simti tensiune la inceputul discursului tau in public. Tine doar de tine sa intelegi si sa te intelegi ca tu empatizezi cu sala in acele momente si ca "simti" din plin toti acei oameni care sunt in fata ta. Si bucura-te de fiecare din aceste clipe. Sunt cele mai placute clipe ale tale, deoarece iti dezvolta la maxim inteligenta emotionala.

Iti multumesc pentru ca ai avut rabdare sa parcurgi pana la final.
 

duminică, 3 februarie 2013

Diesel sau Benzina in Public Speaking

Recent am avut o discutie foarte interesanta cu un pasionat de masini. Sa-l fi vazut cum imi explica el despre motoarele BMW si mai ales ce le face atat de fiabile. Este o placere sa asculti un om care vorbeste din pasiune. Si astfel, dintr-una dintr-alta, am ajuns la vesnica intrebare: "Diesel sau benzina?". 

Ei bine, am primit, poate, cele mai complete argumente pentru ambele variante, insa cu ce am ramas au fost urmatoarele: dieselul se incalzeste mai greu, spre diferenta de cel pe benzina, deci este normal ca sa nu iti ofere, prea curand, caldura in habitaclul masinii; la drum lung este recomandat diesel-ul, deoarece este mai bun raport pret/km; un motor diesel este mult mai fiabil decat unul pe benzina, avand o durata de viata mult mai lunga. Cate si mai cate mi-a explicat el ajungand pana la costuri de intretinere si implicit preturi de vanzare. 

Scopul acestui articol este insa altul, deoarece, precum ati observat, nu este un blog despre masini, ci este un spatiu virtual despre vorbitul in public. De aceea voi reveni pe meleagurile public speaking-ului, caci toate au un sens, si nimic nu este intamplator. Am facut aceasta diferentiere de inceput, intre cele doua tipuri de motoare, deoarece, in momentul in care participam la discutia respectiva, mi-a venit ideea. Iar aceasta idee o aduc in fata dumneavoastra.

Daca un speaker este precum un motor de autoturism? 

Recent am fost la Oradea, implicat intr-o actiune umanitara, in care au participat un numar de aproximativ 8 speakeri, care au vorbit in legatura cu sustinerea copiilor supradotati din orasul respectiv. Ma plimbam prin sala, faceam poze, deoarece am avut rolul de fotograf de servici, si ma uitam cu interes la speakerii respectivi. Este uimitor sa vezi cum in 15 minute oferi informatie de cea mai buna calitate, fiind atent si la timp si la discurs, spre diferenta de un training de 3 ore, in care ai tot timpul din lume sa oferi exemple, jocuri, energizere, s.a.m.d.

De aceea revenind la introducerea acestui articol, un vorbitor in public care face speechuri, este precum un motor pe baza de benzina, deoarece are nevoie de aprindere rapida, de combustie spontana, si astfel si sa se incalzeasca rapid, manifestandu-se intr-un timp prea scurt. In timp ce un trainer se incalzeste mai greu, ofera informatie intr-un timp indelungat, trebuie sa reziste 3 ore, de aceea stiind sa isi conserve energia si, de asemenea sa ofere ardere atunci cand este necesar, ca sa energizeze audienta, si este si mai fiabil ca si emotie disipata.

Astfel, revin la mine, deoarece facandu-mi o analiza SWOT personala, am realizat ca eu sunt vorbitor de cursa lunga. Acest aspect l-am observat in discursurile Toastmasters, in care ai doar 7-8 minute sa te manifesti. Si astfel, in fiecare speech pe care l-am tinut, am inceput mai greu, insa am finalizat in forta, entuziasmant si plin de energie.

Asa ca este momentul sa iti pui urmatoarea intrebare: Ce tip de combustibil folosesti atunci cand vorbesti in public? Unde te regasesti, intre traineri sau intre speakeri? Cu cat te cunosti mai bine, cu atat poti sa stii ce ai de imbunatatit si mai ales ceea ce poti sa faci optim.

Spor la construit discursuri de calitate (sau traininguri).

marți, 29 ianuarie 2013

folosind Vizual Power Point-ul

De cate ori ati avut impresia ca unii vorbitori in public sunt mai buni decat altii? De cate ori ati plecat de la o prezentare publica si ati ramas cu cateva idei la care sa va ganditi pentru tot restul serii? Ce face diferenta?
Ce conteaza cu adevarat? Speakerul? Discursul in sine? Materialele folosite? 

Ei bine, raspunsul este unul singur: Toate sunt importante, caci toate aceste aspecte de mai sus sunt interconectate si se intrepatrund in a forma succesul unei prezentari publice. Insa pentru a va face o idee cu adevarat "de impact", este important sa folosesti proiectorul in prezentarea ta, pe care sa ruleze cateva imagini care sa iti sustina discursul in sine.
   
Fiind membru Toastmasters, am sustinut discursul aferent Lectiei 3, in care exact despre acest aspect am discutat. Despre cat de important este impactul vizual asupra audientei in fata caruia iti sustii prezentarile publice.

Si astfel, in peregrinarile mele prin universul virtual am descoperit informatie de cea mai buna calitate, informatie pe care, din marinimie, o infatisez tuturor, deoarece este excesiv de important sa fie cunoscuta de fiecare vorbitor in public in parte. Nu de altceva, insa nu doresc sa mai particip la vreo sustinere publica si sa ma plictisesc sau sa ma joc pe telefon. Haideti sa facem din prezentarile noastre publice momente pline de interes, sa ii captam pe acei oameni care ne asculta, nu sa ii facem sa priveasca inspre ceas ca si cand "cat mai dureaza pana la final?!?"

Acea informatie despre care va ziceam mai sus, poarta numele de Picture Superiority Effect (PSE) sau, in romana, Efectul superioritatii imaginii. Ce se infatiseaza in acest concept? Ei bine, exact acest aspect al superioritatii canalului vizual, fata de canalul auditiv. S-a constatat ca pozele genereaza implicit cuvinte si imagini in creierul uman, in timp ce cuvintele auzite sau scrise, genereaza doar cuvinte si nu imagini. Este adevarat ca deseori folosim metaforele pentru a ne adresa, insa acele metafore sunt ele insele imagini, iar atunci cand folosim limbajul ericksonian, generam o multitudine de ganduri, transpuse in imagini oferite emisferei drepte ale creierului.

Si astfel, revenind la situatia de fata. Conceptul de PSE, ne confera solutia pentru prezentarile noastre de impact. In urma unor studii s-a observat faptul ca in cazul unei prezentari publice, in care nu se folosesc proiectiile vizuale, peste 72 de ore, informatia, pe care cei din sala o vor retine, va fi de doar 10%. In schimb, daca se fac proiectii de imagini vizuale, peste 65% din informatie va fi retinuta de cei din public. Ceea ce este mai interesant, este faptul ca si daca folosim proiectorul, insa facem atat de anostele prezentari Power Point, cu vesnicele, anticele si de demult Bullet Points, acelasi efect il are si astfel, dupa 72 de ore, tot 10% din informatie va ramane cu audienta.

Asa ca think about it... Aduceti un plus prezentarilor de succes din lumea intreaga si faceti ca prezentarea voastra sa ramana cu audienta si sa aiba impact garantat. Un guru al marketingului, in persoana lui Seth Godin ne sfatuieste:

"Pentru un discurs de 5 minute, fa 50 de slideuri. Dupa ce le-ai creat, incepe sa repeti prezentarea pe care urmeaza sa o tii. Indeparteaza slideurile care nu adauga valoare prezentarii sau care nu au continuitate. Acum incepe sa structurezi slideurile. Daca 3 sau 4 slideuri sunt in corelatie ca si cum ar fi unul singur, atunci fa un singur slide. Acum ai molecule, nu atomi. In acest punct, poti sa inlaturi toate slideurile, sa le pastrezi asa cum sunt, sa adaugi idei noi sau  poti sa adaugi idei marete. Insa, in niciun caz sa nu folosesti bullet points!"

Asa ca: Spor la lucru! Faceti prezentarile sa merite. 

joi, 10 ianuarie 2013

Let's talk about "LOVE"

"M-am gandit intotdeauna cum se poate defini iubirea, iar a defini iubirea este un risc, pentru ca ea este o imponderabila si, cu toate acestea, ea isi cere drepturile la definitii ... este provocatoare." cu aceste cuvinte isi incepe Maestrul Dan Puric o emisiune la TVR1, ca o prefata a prelegerii sale "Despre Iubire". 

Marele Maestru este un magician al cuvintelor, felul in care vorbeste, se exprima si stabileste conexiunile cu audienta il recomanda pe Dan Puric ca fiind un exceptional orator. Sunt atat de mandru ca sunt contemporan cu el, de altfel, anul trecut avand si placerea de a-l vedea "pe viu" vorbind "Despre Viata" in sala Filarmonicii din Timisoara. Ideile sale au avut un foarte mare efect asupra mea, deoarece toata seara, cuvintele auzite mi-au rasunat in minte.

Oare cum reuseste sa stabileasca aceasta conexiune cu cei din fata sa, astfel incat, chiar si dupa ce cortina a coborat, legatura sa ramana si cuvintele sa rasune in amintirea ascultatorului? Sunt doar lucruri simple, pe care maestrul le face sau exista un proces complex de natura subtila pe care nu il poti observa, insa pe care il simti si care te simte?

Singura explicatie, pe care am gasit-o, este ca el nu vorbeste doar ganduri gandite, ci ca in spatele fiecarui cuvant exista o multitudine de stari si emotii, pe care domnul Puric o transmite. Acest lucru se intampla atunci cand "pui suflet", cand "pui inima" in vorbele tale, caci atunci cand te adresezi holistic celor din fata ta, stabilesti o conexiune asubstantiata, o legatura intre suflete, o punte intre inimi.

Cuvantul poate avea o forta foarte mare, el fiind creator si distrugator, puterea cuvantului fiind dezbatuta de diversi autori din domeniul dezvoltarii personale. Si astfel, pentru a intelege cu adevarat ce inseamna cuvantul si puterea sa, te rog sa vizualizezi lansarea unei nave spatiale pe orbita.

Spectatorii se strang sa observe minunatia si implinirea stiintei. Acest eveniment este transmis in peste 160 de tari. Tot mapamondul asteapta cu sufletul la gura extraordinarul moment. Apar in cele din urma cei 3  astronauti, imbracati in costumele lor albe, salutand publicul. Timp de 6 luni vor coabita in vidul nemarginirii universale. Suntem martorii primei colaborari dintre SUA, Rusia si China, cele mai mari puteri geopolitice.

Si iata ... incepe numaratoarea inversa.

10 ... 9 ... 8 ... 7 ... 6 ... 5 ... 4 ... 3 ... 2 ... 1 ... Blast Off! (oare nu ti s-a parut ciudat ca in timp ce numarai mai devreme, in minte iti rasuna vocea de televiziune, care transmitea alaturi de tine?)
Naveta este propulsata cu ajutorul a doua rachete externe, care dupa ce isi epuizeaza combustibilul, sunt desprinse de nava mama, apoi intrand in actiune motoarele principale, reusind astfel sa ajunga pana in maretia cosmica.

Si acum, dupa ce ai reusit sa vizualizezi toate imaginile, chiar putand sa il si auzi pe Tom Hanks rostind memorabila expresie: "Houston we've got a problem!" ... te rog sa faci inca un exercitiu de imaginatie ... Naveta spatiala reprezinta cuvantul... rachetele care o propulseaza sunt sentimentul si emotia atasata cuvantului, motoarele principale semnifica gandul si ideea de unde a pornit cuvantul... iar destinatia este prefigurata de inima celui care asculta.

Dupa cum poti observa foarte bine, punctul final este de fapt un nou inceput, intregul Univers facandu-si locul in sulfetul unui om. Atat de mare este sufletul unui om. Singurul aspect diferit in cazul metaforei navetei spatiale transformate in cuvant, este faptul ca sentimentul si emotia va ramane permanent alaturi de cuvant si nu se desprinde, precum cele doua rachete auxiliare o fac.

Noi oamenii suntem receptori si emitori la nivel vibrational, functionam precum statii de emisie-receptie, oferind si primind unde electromagnetice. Si astfel, stiind acest lucru, este foarte important sa intelegem ca a da putere unui cuvant inseamna a-i oferi acele sentimente pline de forta pozitiva. Cea mai pozitiva stare pe care o poti accesa este Iubirea. Pune iubire in ceea ce spui si vezi ce putere va avea cuvantul tau. Cel care te va asculta iti va spune ca "l-ai atins in interior". Da, normal ca l-ai atins, doar naveta cosmica a ajuns in spatiul etern al sufletului sau.

Revenind la inceputul materialui, pe care iti multumesc ca l-ai parcurs pana la capat, explicatia faptului ca Maestrul Dan Puric reuseste sa ajunga la sufletele noastre este ca fiecare cuvant al sau este incarcat de dragoste, este incarcat de Iubire, pentru noi cei din public. Atunci cand el se exprima, buzele sale nu rostesc cuvinte care sa ajunga la urechile noastre, ci spiritul sau se deschide si astfel, nectarul inimii sale parcurge drumul nemarginirii si isi face loc in interiorul nostru.

Sa-l urmarim pe artistul cuvintelor vorbind "Despre Iubire"

marți, 8 ianuarie 2013

Metaforind metafore


In 2011, Telescopul Hubble a implinit 21 de ani de cand a fost lansat in spatiu. Sute de mii de fotografii si imagini exceptionale au fost trimise inapoi pe pamant, una mai spectaculoasa decat alta. 

Odata cu sarbatorirea nasterii sale in vidul universal, bravul explorator a trimis o imagine, care te pune in situatia de a te minuna in fata maretiei cosmice. Dupa cum puteti observa si in partea stanga a articolului, Hubble a fotografiat doua galaxii care interactioneaza, si astfel legatura dintre ele se formeaza intr-un dans deosebit, un dans al stelelor si al undelor vibrationale datorate campurilor magnetice. 

Ceea ce este uimitor este si forma in care cele doua imensitati sunt interconectate. Caci ceea ce se poate observa este un trandafir imens de lumina. Dumnezeu a dat dovada de un simt al artei deosebit, in momentul in care a realizat o asemenea capodopera.

Toate cele de mai sus se prefigureaza intr-o metafora de natura subtil cosmica, caci a vorbi despre metafore si a le prezenta doar intr-un cotext educational, nu aduce niciun plus emisferei drepte, ci ne alimenteaza doar partea stanga a creierului.

Ce este de fapt metafora? De ce este imperios necesar sa invatam puterea metaforei?

O explicatie a acestui concept, ceea ce este precum o metafora despre metafore am gasit-o in cartea lui Daniel Pink - A whole new mind:
"Daca o imagine este echivalentul a o mie de cuvinte, o metafora este echivalentul a o mie de imagini"
Frumos spus, de catre cel care in trecut ii scria discursurile lui Al Gore, pe cand acesta era vicepresedintele Americii.

Atunci cand folosim eficient si optim metaforele, in conversatiile noastre, adaugam enorm de multa putere cuvintelor pe care pe folosim, deoarece in acele momente, ambele emisfere ale creierului nostru intra in functiune. Precum stim foarte bine, partea stanga este cea analitica si critica, iar partea dreapta este cea vizuala si imaginativa, insa este foarte important sa le folosim pe ambele, nu doar una din ele.

Pentru a intelege mai bine acest concept, imagineaza-ti ca daca cineva ar veni la tine si ti-ar spune: "Am nevoie de ochii tai pentru 5 minute" si doar partea dreapta ar fi functionala, imediat ai intra in stare de panica, deoarece vei fi pus in situatia empatica in care chiar trebuie sa iti oferi fizic ochii, insa in momentul in care intervine emisfera stanga si dupa o analiza in prealabil, vei realiza ca ceea ce ti s-a cerut este de fapt sa fii atent pentru 5 minute.

Atunci cand vorbim metaforic ne adresam ambelor emisfere, dar cu preponderenta partii drepte, celei vizuale. Procesul prin care actioneaza metafora, la nivel cerebral ar putea fi prezentat enorm de simplu prin cateva cuvinte: Prin intermediul celor 5 simturi receptionam informatia sub forma de poveste, aceasta informatie este relativa, lasand loc de enorm de multe interpretari, caci pasul doi este legatura creierului cu bagajul de cunostinte si experiente din trecut, care isi au locul in inconstient, de acolo sunt emise particule de informatie creierului (pasul 3), care le transforma in stari si senzatii (pasul 4). Ceea ce este demn de luat in seama, este faptul ca aceeasi poveste metaforica, citat sau proverb, poate fi interpretat(a) de catre zece oameni diferiti in zece moduri complet diferite.

Cei mai importanti creatori de metafore sunt: George Lakoff - un lingvist de exceptie  si Milton Erickson - "parintele hipnozei moderne". Ambii au studiat ceea ce inseamna metaforele si mai ales cum le putem folosi in viata de zi cu zi, precum si cum putem sa reusim sa ne rezolvam anumite situatii din trecut. Milton Erickson este si cel care, prin intermediul povestilor terapeutice, a reusit sa aline enorm de multi pacienti, fiind de altfel un pionier in comunicarea "pe doua nivele", constient - inconstient. De altfel, ca sa realizeze o terapie de jumatate de ora, lucra peste 100 de ore, analizand fiecare cuvant pe care urma sa il foloseasca.

Cand vorbim in public este excesiv de important sa "hranim" ambele emisfere cerebrale ale publicului nostru, adica sa nu ii plictisim cu notiuni boring ci sa le dam de lucru, sa le punem imaginatia la lucru si sa ii ajutam sa receptioneze mai usor informatia pe care o prezentam. Este exceptional sa observi un vorbitor care chiar te pune sa gandesti si iti creaza imaginea vizuala a subiectului despre care vorbeste.

De aceea lansez o mica provocare. Find un blog care se adreseaza oricui, dar in mod special celor care sunt pasionati de vorbit in public, aceasta provocare va fi pentru toata lumea. Te provoc ca data viitoare cand vei comunica ceva cuiva, sa o faci in mod vizual si sa te adresezi partii drepte a creierului sau, chiar daca vei discuta despre bursa, sau despre produse de curatenie, sau chiar si despre nave spatiale. Astfel, provocarea mea este ca sa folosesti metaforele. Pentru a-ti da seama cu adevarat daca ai reusit sa iti indeplinesti scopul, este important sa observi cat de bine te-ai facut inteles. Exercitiul are un scop foarte profund si puternic, si as putea sa stau sa scriu 1452 de carti despre metafore sau sa relizez 4715 de materiale video, nu poti intelege decat experimentand de unul singur.

Revenind la telescopul Hubble, de la inceputul articolului, te rog vizualizeaza momentul in care tu ii spui persoanei dragi: "Imi esti atat de draga, incat, un trandafir mare cat comuniunea a doua galaxii, daca as putea sa iti daruiesc, tot ar fi prea putin."

Sau o alta metafora cu impact major, pe care poti sa o folosesti atunci cand ii explici unui copil despre geomorfologie (este doar un exemplu, probabil ca primul lucru a fost sa te intrebi ce legatura are un copil cu geomorfologia, stai sa vezi). Si astfel, sa revenim, ce ar fi sa iei un mar in mana, si sa ii explici ca pamantul este exact precum acel mar, scoarta terestra fiind de fapt la fel de groasa, precum coaja marului este pentru intregul mar si, de asemenea, in interior se gaseste un miez si un nucleu. Poti sa si sectionezi marul, ca sa observe copilul samburii si miezul. Si apoi, vei continua prezentandu-i faptul ca, precum coaja marului se modifica atunci cand este lasat in diverse locatii, devenind mai vesteda, sau uscata sau poate mai frumoasa, la fel este si cu pamantul, care sufera influenta mediului inconjurator si mai ales a radiatiei solare. Simplu, nu?

A gasi metafora potrivita pentru a explica ceva, iti garanteaza cheia succesului, insa este important sa reflectezi la un aspect foarte important, degeaba ai gasit cheia succesului, daca nu stii care este usa pe care trebuie sa o descui. Caci singura usa pe care trebuie sa o deschizi este usa imaginatiei sufletului tau.
Sunt sigur ca dupa ce ai citit cele din urma randuri ai stat putin sa reflectezi, ceea ce este perfect normal, doar este un fel metaforic de a spune: "Pune-ti gandurile la lucru si foloseste vizualizarea, pe care emisfera dreapta a creierului ti-o ofera din plin"

Iar in final, pentru ca orice articol este bine sa aiba si o incheiere de impact major, voi aduce in discutie un discurs TED tinut de James Geary - Metaphorical Speaking

Vizualizare placuta.


Daca vei considera aceasta informatie utila, poti da share ca si altii sa beneficieze de ea.      

sâmbătă, 8 decembrie 2012

lectia de Toastmasters part 4

Saptamana aceasta m-am bucurat din nou, m-am bucurat deoarece am sustinut un nou discurs in sedintele Toastmasters. Ei bine, am ajuns la lectia 2, denumita: "Organize your Speech". Si chiar acest lucru am avut de facut, sa imi organizez discursul, cu o structura bine definita si treceri subtile intre sectiuni: introducere, cuprins, incheiere,  

Am abordat o tema diferita, o tema in care am dezbatut disparitia curentului electric, ceea ce duce la cooperarea dintre noi oamenii, am avut introducere, cuprins si incheiere, de altfel am avut si momente de impact major, precum si momente mai putin placute.

Scopul acestui articol nu este sa dezbat ceea ce am facut acolo sau ce feedback am primit, ci este de a scoate in evidenta anumite aspecte de care m-am lovit.

Pentru sustinere am avut nevoie de laptop si de proiector. Ei bine, toate bune si frumoase, vine randul meu, Toasmaster-ul serii, Anca, imi face prezentarea si, in urmatoarele 8 minute trebuia sa prezint ceea ce am pregatit. Marius, avea de facut conexiunea intre laptop si proiector si, stupoare ?!? nu functiona nimic. In loc de frumoasa coperta a discursului, pe care am facut-o, aparea peretele gol.

Hmm "Houston, we have a problem". Ce-i de facut? Ce-i de facut? Eu ma uitam la Marius, Marius se uita la mine: "Nu stiu ce are?!?" Partea frumoasa este ca, inainte de sedinta, am facut o proba, toate functionau de minune, dar atunci nu au vrut si nu au vrut. Si, printr-o prezenta de spirit personala, m-am uitat inspre public, care astepta si am rostit: "Si acum... moment publicitar." Ei bine, parca exact acest lucru asteptau cele 30 de persoane din incapere. Exact cand am terminat de rostit "publicitar", Marius, in genialitatea sa, a reusit sa faca lucrurile sa mearga. Miracol de Sfantul Nicolae.

Fiind un discurs in care am folosit si slide-uri power point, am fost "legat" de laptop. Ce inseamna acest lucru? Pai simplu, nu am folosit pointer (telecomanda) si astfel eram obligat sa ma intorc la laptop ca sa dau next slide. Poate ca nu este deranjant acest aspect, insa eu am pus 42 de slideuri intr-o prezentare de 7 minute. Ceea ce inseamna ca era un dute-vino fata-spate. Astfel, daca stii ca ai o prezentare vizuala, foloseste telecomanda, deoarece ai nevoie sa livrezi acel discurs, sa fii in largul tau si sa iti folosesti trupul, atunci cand oferi discursul publicului. 

Astfel, de fiecare data cand ai de sustinut un discurs in public, asigura-te ca ai tot ceea ce iti trebuie.

A fost aceasta informatie utila? Poti da share, ca si altii sa beneficieze de ea.